Ati auzit bine. Copilul vostru tocmai a deschis gura si a scos un cuvant urat incat ati ramas mut de uimire. Unde l-a auzit? Cine l-a invatat sa spuna asa ceva? Pe cine imita vorbind astfel? Ca sa nu devina o obisnuinta, trebuie sa clarificati urgent niste probleme.

Cuvantul pe care copilul tocmai l-a pronuntat este posibil sa-l fi auzit la un coleg sau la un prieten de joaca si sa-l foloseasca fara sa-i inteleaga sensul. Il utilizeaza tocmai ca sa vada reactia voastra, ce spun adultii si cum se comporta ei. Inainte sa intelegeti ce ii trece prin cap micutului, explicati-i cu mult calm ca asemenea cuvinte murdare nu trebuie sa iasa din gura lui. Ca exista un cod al conduitei, reguli ce trebuie respectate in societate, la scoala, pe strada, in cercul de prieteni.

Cuvinte care subliniaza grosolania

De exemplu, va aflati in mijlocul unei reuniuni familiale, cand copilul tocmai scoate un cuvant urat si consternarea celor prezenti ii dau confirmarea - unele cuvinte au o putere mare. Nu dramatizati in aceasta situatie, cuvintele urate fac parte din vocabularul nostru.  Explicati-i copilului ce inseamna grosolanie si de ce nu este bine sa se vorbeasca in acest fel. Incercati sa intelegeti de ce a pronuntat acest cuvant si aflati ce a crezut ca inseamna. Spuneti-i ca anumite cuvinte este bine sa le cunoastem, dar sa le folosim in anumite momente sau situatii.

Cand copilul descopera puterea cuvintelor

Intr-o zi, cand il rugati pe copil pentru a mia oara sa isi aranjeze jucariile in camera, va treziti ca va raspunde in felul urmator: “inceteaza sa ma mai cicalesti, fata de cartof ”. Altadata, mergand impreuna pe strada, copilul se trezeste spunand “omul acela este umflat ca un porc”. Adresandu-va aceste cuvinte copilul vrea sa stie ce este acceptabil si ce nu.  Nu va faceti ca nu ati auzit, dimpotriva spuneti-i razand (atunci cand nu e prea grav): “din fericire, am avut dopuri in urechi si nu am auzit ce ai spus”. Ziceti-i ca nu sunteti de acord cu asemenea lucruri: “in familia noastra nu se vorbeste asa, nu vreau sa te aud vorbind asa nici cu mine, nici cu altcineva”. Si nu numai dvs, poate si bunicul sau vecinul sau matusa lui. Trebuie sa admiteti faptul ca oamenii pe care copilul dvs ii imita nu sunt perfecti. De aceea, obisnuiti-va ca in preajma copilului sa aveti un vocabular frumos, curat, chiar elevat.

Astfel copilul va avea numai lucruri bune de invatat si, la randul lui, va capata dexteritatea de a vorbi ca la carte. Apoi explicati-i pe intelesul lui.

Da, un adult poate sa zica uneori un cuvant urat, daca se simte rau sau este suparat.

Copiii nu trebuie sa imite greselile celor mari. Si ar fi bine ca atunci cand dvs gresiti, imediat sa va cereti scuze in fata copilului. Cu timpul, el va intelege eleganta acestui gest.

Cititi si...

Care este cea mai buna metoda de a disciplina copilul?

Pe cine imita copiii

Ce limbaj folositi cand vorbiti cu copiii?