Vocea mamei este cunoscuta copilului inca din timpul sarcinii. Fatul simte in mediul intrauterin toate starile mamei, prin inflexiunile, tonul si ritmul vocii ei, iar ea traduce reactiile si starile lui in vorbe prin miscari fetale si prin legatura emotionala unica care exista intre ei. Felul in care mama comunica cu el in sarcina, dar mai ales dupa nastere , are un impact puternic asupra sanatatii lui emotionale si fizice.

Importanta vocii mamei in dezvoltarea fatului

Inca din mediul intrauterin, fatul este foarte receptiv la sunete si vibratii. Isi cunoaste mama dupa tonul vocii ei, iar aceasta simte la randul ei daca acesta este tandru, dragastos, nelinistit sau furios. Legatura este anterioara nasterii si limba este una alcatuita din sunete si mangaieri , din emotii care sunt transpuse si resimtite prin tonul vocii ei.

Mama este cea care traduce ce spune copilul ei, chiar daca sunt silabe, sunete, cuvinte de neinteles ori simple gesturi. Ea stie ce cere, daca ii este bine, intelege frica sau bucuria lui.

Studiile stiintifice au demonstrat ca prima reprezentare pe care si-o formeaza bebelusul in perioada intrauterina este o audiograma, plecand de la sunetul vocii mamei si de la ritmul respiratiei si batailor inimii ei.

Vocea mamicii este prima modalitate de a construi o legatura cu bebelusul, de a contine ceea ce traieste acesta, de a permite un schimb intre el si mama si de a produce un acordaj intre cei doi, o comunicare reciproca.

Perceptia vocii materne si a ritmului regulat al sunetelor inimii acesteia produc in timpul sarcinii, in jurul varstei gestationale de 4 luni, aparitia unui sentiment de existenta a fatului.

Acest contact are un impact deosebit in dezvoltarea copilului si o importanta deosebita in dobandirea capacitatii acestuia de a da sens si de a primi ceea ce vine din exterior. Mama devine purtatoarea cuvintelor pentru bebelus, iar vocea ei devine prima care mediaza relatia dintre bebelus si lumea exterioara, dintre cunoscut si necunoscut, dintre familiar si strain.

Din punct de vedere psihologic este important sa i se vorbeasca bebelusului in perioada intrauterina, sa pastreze un contact constant cu mama, sa i se povesteasca ceea ce se intampla in exterior, sa i se descrie starea mamei, cum se simte, mai ales cand dispozitia ei alterneaza.

Vom constata o reactie rapida a bebelusului in sensul linistirii sale, reducerii agitatiei si sincronizarii starii sale cu cea a mamei, pe care mamica le interpreteaza prin intensitatea miscarilor fetale si nu numai.
 

Impactul vocii mamei asupra sanatatii copilului, dupa nastere

Se considera ca vocea mamicii este importanta nu numai in dezvoltarea fetala, ci si dupa nastere. Ajuta la calmarea bebelusului, dar si a copilasului maricel, atunci cand se simte rau sau este agitat si ii ofera un sentiment de siguranta si protectie.

Cercetatori americani au demonstrat ca vorbele asociate unui ton vocal familiar (cum este al mamei) pot avea efecte la fel de benefice si terapeutice precum interventiile fizice. Unii specialisti sustin ca vocea mamicii poate ajuta chiar la diminuarea unor dureri pe care le sufera micutul (colici, dureri de burtica de cap, atunci cand se lovesc etc.), fiind un soi de pansament calmant.

Vocea mamei are un puternic efect antistres pentru copil. Toate grijile, fricile si anxietatile lui dispar atunci cand aude vocea calda si suava a mamicii.