Cresterea copilului

#cum tratam anxietatea de separare # cauze anxietate de separare #psiholog copii #anxietate de separare #cresterea copilului

Anxietatea de separare: ce este, cum apare si cum o tratam

O tulburare care afecteaza multi dintre copii, anxietatea de separare se manifesta printr-un sentiment de frica excesiva care apare la separarea reala sau imaginara a copilului de o persoana de care este foarte atasata, de obicei mama. Apare frecvent pana in jurul varstei de doi ani, dupa care copilul intelege mai usor ca nu este abandonat si ca isi poate gestiona aceasta teama.

De ce apare anxietatea de separare?

Contrar a ceea ce se crede, anxietatea de separare nu apare din senin sau din cauza parintelui care se indeparteaza ocazional de copil din motive obiective, cum ar fi mersul la serviciu, ci are ca si cauza o combinatie de factori genetici sau de mediu. Cauzele genetice tin de tendinta de a se izola de persoanele sau situatiile noi, in timp ce factorii de mediu, mai importanti, sunt legati de o serie de lucruri precum:

- parinti anxiosi care devin hiperprotectivi, care incurajeaza dependent copilului

- stres (de exemplu: divort, probleme intre parinti, primele zile la gradinita, aparitia unui fratior etc)

- stil parental autoritar si/sau parinti perfectionisti, critici

- dormitul in pat cu mama (un parinte)

Cum se manifesta anxietatea de separare

Manifestarile copilului care sufera de aceasta tulburare sunt diferite, diverse si pot parea simptome pentru alte afectiuni. De exemplu, dincolo de faptul ca refuza sa mearga la gradinita, la bunici, plange necontrolat, se enerveaza usor si are crize de furie, are cosmaruri, se loveste des, el somatizeaza:  il doare burta, capul, are diaree. Astfel, parintele este “obligat” sa stea in preajma lui cat mai mult, sa doarma cu el, sa il alinte si sa-l reasigure de prezenta sa.

Cum se trateaza anxietatea de separare

Preventia este cea mai buna “arma” in acest caz. Copiii care sunt echilibrati, siguri pe ei, apreciati de parinti, care au incredere in parinti si sunt incurajati sa-si castige de mici independent nu trec prin aceasta criza sau, chiar daca au astfel de episoade, sunt mai usoare si cu o frecventa redusa.

Pentru a evita aparitia anxietatii de separare, in primul rand, trebuie eliminate factorii de mediu mentionati mai sus. Apoi, parintii sunt cei responsabili in primul rand cu gestionarea situatiilor de risc. Astfel, in primul rand, trebuie sa va incurajati copilul sa fie sociabil, sa accepte prezenta persoanelor straine (adica nu din cercul imediat al familiei) si sa interactioneze cu acestea.

De exemplu, ii puteti face cunostinta cu viitoarea bona cu o luna inainte sa va separati de el. Invatati-l cu absenta voastra, progresiv, cateva minute, apoi o ora, apoi mai mult. Explicati-i de fiecare data unde si de ce plecati, reasigurati-l ca va veti intoarce si reasigurati-l de dragostea voastra. Nu conteaza ca inca nu vorbeste sau ca este un bebelus.

De asemenea, atunci cand plecati de acasa puteti sa-i dati o sarcina pe care sa o rezolve in absenta voastra. Nu trebuie sa fie ceva neplacut, ci mai degraba o responsabilitate amuzanta, placuta. De exemplu, poate sa incuie usa in urma voastra, sa deseneze ceva sau orice stiti ca-i face placere. 

Nu va furisati niciodata! Chiar daca pare ca este mai simplu asa, veti prelungi o problema clara. Si, in multe cazuri, o veti acutiza, pentru ca ii confirmati abandonul. Spuneti-i ca plecati, de ce, ce veti face acolo, cand va intoarceti, eventual stabiliti si un ritual de plecare, un salut etc. 

Cand reveniti acasa nu va comportati ca si cum v-ati simti vinovati de ceea ce ati facut. Plecarea este normala, la fel si revenirea. Nu va napustiti asupra copilului cu alintaturi, nu-i aduceti cadouri pentru ca ati fost plecati. Mai degraba dati-i ocazia sa va povesteasca ce a facut in timpul scurs, cum s-a distrat, dati-i importanta si incurajati-l sa faca si mai multe activitati. 

Atentie!

In cazuri extreme, copiii cu anxietate de separare pot prezenta manifestari cum sunt izolarea sociala, apatie, tristete, dificultati de concentrare in joc si alte activitati, frica de animale, de intuneric, de monstri, de hoti, de moarte, etc. De asemenea, daca parintii nu gestioneaza corespunzator aceasta tulburare, copiii pot fi afectati pe termen indelungat, fiind necesara interventia psihologului pentru rezolvarea acestor probleme. 

  •   2015-08-28
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Diana Moldoveanu

Vezi toate articolele

Articole din cresterea-copilului

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro Georgia Deaconu, Maestru Feng Shui: Ce influenta are echinoctiul de toamna asupra noastra

Expertul Acasa.ro Georgia Deaconu, Maestru Feng Shui

Pune o intrebare

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii