Cresterea copilului

#Sectia de Infectioase a Spitalului de Pediatrie Sibiu #copii internati in spital #spitale romania # copii bolnavi

Marturii din Infern! Patimile nestiute si ignorate ale copiilor internati in spital

Bebelusi, copii cu varste intre 2 si 4 bolnavi, neputinciosi, separati de parinti, tinuti legati cu fasa si leucoplast de paturile de fier, nespalati, insetati, loviti de asistente si infirmiere ca sa nu mai planga dupa mama... Scenele nu fac parte dintr-un documentar facut de straini despre orfelinatele din Romania de dupa Revolutie. Intamplarile sunt ACTUALE SI IGNORATE! Se intampla, in ultimul deceniu, intr-un loc unde se presupune ca micutii primesc alinare pentru suferinta lor: intr-un spital de pediatrie, mai exact in Sectia de Infectioase a Spitalului de Pediatrie Sibiu!

 

Cu sustinerea Salvati Copiii, organizatie care a inceput deja demersurile catre Ministerul Sanatatii, si cu acordul parintilor, experientele cutremuratoare au fost publicate pe blogul printesaurbana.ro, cu scopul de a scoate la lumina situatia greu de conceput in secolul in care traim, dar si pentru a oferi cateva sfaturi parintilor pusi de personalul medical in situatia de “a-si abandona” copiii bolnavi in spital.

Traumele copiilor si ale parintilor:

“Se intampla in 2014, Denis avea 1,6 ani, diagnosticat cu rotavirus. L-a consultat dr. de garda, a confirmat internarea si a chemat o asistenta sa ii aduca pijamale copilului si sa il duca sus. Desi plangeam si eu si sotul (eram la un pas de lesin), dr. nu s-a lasat induplecat… Nu putem sa va internam si punct. A venit asistenta, copilul ma tragea de haine/par/tot ce putea, doar sa nu il las din brate, l-a luat asistenta si l-a dus in salon. Au urmat cinci zile de cosmar, care ne-au marcat pe toti trei. Plangeam zi si noapte la gandul ca copilul meu adoarme plangand, se trezeste plangand, iar eu nu pot sa il alin. Mergeam zilnic la vizita, il auzeam de la poarta spitalului cum urla. Auzeam de fiecare data acelasi lucru: „nu el plange, e alt copil”. Pe naiba, o mama isi recunoaste copilul dintr-un milion! L-am vazut o singura data, ptr 5 secunde, stateam ascunsa in boscheti, iar o asistenta l-a dus la geam, i-am vazut doar fruntea si cred ca a fost singura data cand a fost dezlegat si ridicat din patut in cele 5 zile. in ziua externarii, asteptam jos la scari sa coboare asistenta cu el. Cand m-a vazut, se smucea din bratele asistentei sa sara la mine. Plangea… ragusit, de fericire, de revolta, de usurare, un plans aparte care imi rasuna si acum in cap. Nu credeam ca un copil poate avea atata forta in brate. Pe drum am constatat ca nu poate sta pe picioare, pur si simplu cadea, avea muschii atrofiati. Acasa am observat urme de legaturi la maini, jeg lipicios intre degete si sub unghii, mirosea de iti venea sa vomiti, desi cei din spital m-au asigurat ca l-au spalat zilnic, nu avea voce, era tare speriat, nu isi ochii de pe noi, sa nu cumva sa disparem, seara cand am stins becul sa ne culcam, a inceput urle: „nuuu…” Foarte mult timp dormea doar cu mine de mana, se trezea speriat cand ma intorceam de pe o parte pe cealalta”, isi aminteste Dana.

Si Iulia a povestit: Acum o luna am avut si eu fetita de 1 an si 3 luni internata acolo, nu au vrut sub nici o forma sa ma lase cu ea, au spus ca este mare si nu au locuri pt mamici, atunci i-am spus ca nu am nevoie de loc, stau in picioare langa patut, doar sa fiu langa ea. Nimic. Doar mamicile care alapteaza pana la 9 luni au voie, in rest nu. Am plecat acasa. Eram distrusa. Mi-a tinut-o acolo de luni dimineata pana joi la amiaza… in timpul acesta mergeam ziua la 11 la vizita si sa vb cu Dr., care spunea ca este bine, mananca, bea lichide, este inspre bine… Joi cand m-am dus dupa ea nu mai era fetita mea: era ragusita de cat o fi plans, mirosea fff urat, avea o vanataie la cap de cum au tinut-o legata de patut si s-a zbatut, plus ca era speriata, nu voia la nimeni decat la mine in brate. Cand am ajuns acasa am avut marile surprize: era oparita la fund, nu mai manca, nu bea nimic, era disperata. Nici pe sotul meu nu il privea, asa ii era de frica, cum se apropia cineva de ea, incepea sa planga. Nu mai stia nici sa mearga sau sa stea pe picioare”

“Baietelul meu in varsta de 1 an si 1 lua, alaptat, a fost internat singur la boli infectioase. Medicii de acolo mi-au spus ca oricum nu are rost sa mai alaptez. Ca nu e sanatos pentru copil, la varsta asta. A fost imposibil sa ii pot convinge sa ma interneze si pe mine impreuna cu el. Nu au fost de niciun folos interventiile, cunostintele, telefoanele date si alte “romanisme”. L-am vizitat de 2 ori in 4 zile si nu voi uita niciodata privirea lui, un amestec de disperare si repros, in momentul in care l-au luat de langa mine. L-am luat acasa, dupa 4 zile, ragusit. Probail a plans mult. Avea urme la manute de la cum a fost legat, probabil, de patut, pentru a putea primi perfuzia. imi mai amintesc cat de mult isi dorea sa manance banane, cand a ajuns acasa. A vazut fructiera cu banane si a inceput sa zbiere. A fost tare fericit cand i-am dat o banana. Cred ca in salon erau undeva banane pe care le vedea, dar nu avea acces la ele. Cateva zile mi-a cerut tot banane, si i-am dat. si l-am tinut in brate, mult. Zi si noapte. Cand l-am luat acasa si i-am povestit asistentei ca baietelul stie sa mearga si sa vorbeasca putin, s-a mirat. in 4 zile ei nu si-au dat seama ca stie sa mearga si sa vorbeasca. Dupa ce a trecut un an, l-am intrebat daca isi aminteste ca a fost la spital. Nu credeam ca isi aminteste, nici nu credeam ca mai stie ce inseamna cuvantul spital. S-a uitat lung la mine, a facut o fata serioasa, si mi-a spus ca da, isi aminteste. si l-am intrebat ce a facut el acolo, la spital. Iar raspunsul a fost simplu: “Am plans”.

Cand ajungeti cu copilul la spital, iar personalul nu va permite sa ramaneti langa copilul internta, este bine sa stiti ca puteti face reclamatie la politie si plangere penala cu acuzatia de rele tratamente aplicate copiilor (art. 197 Cod Penal, incalcarea lui se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani) si acuzatia de incalcare a Ordinului 1285/2010 privind reglementarea programului de vizite al apartinatorilor pacientilor internati în unitatile sanitare publice.

Sursa foto: click.ro

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cresterea-copilului

Sfatul expertului

Sfatul expertului