Comportamentul copiilor este semnul cel mai clar pentru o disfunctie a familiei in ansambul sau. Terapia familiala incearca sa rezolve probleme individuale, prin incurajarea unei comunicari mai bune in familie.
Terapia familiala a fost dezvoltata in SUA, unde psihanalistul Nathan Ackerman a studiat, in timpul crizei economice din anii 1930, legatura dintre problemele unui membru al familiei si problemele familiei in ansamblu.
Abordarea moderna a terapiei familiale se sprijina pe mai multe discipline, de la sociologie si psihanaliza pana la biologie si antropologie .
Identificarea simptomului
De cele mai multe ori, copiii sunt cei care prezinta primele simptome. Fie ca e vorba de esec scolar sau tulburari alimentare sau de comportament, problemele celor mici au sanse mai mari de a fi rezolvate in cadrul unor sedinte de terapie familiala .
Efectele terapiei nu se limiteaza insa la persoana care prezinta simptomele. Aceasta poate ajuta fiecare membru al familiei sa comunice mai bine si sa-si mentina identitatea in cadrul grupului.
Cosmarurile celor mici pot fi adesea un semn al unor probleme mai mari, ce afecteaza intreaga familie.
Se intampla rar ca toti membrii unei familii sa fie la fel de constienti de necesitatea terapiei. De obicei, unul dintre membrii familiei are probleme ce par a fi individuale, dar isi pot gasi radacina in relatiile de familie.
Diferenta dintre terapia familiala si cea individuala tine adesea de persoana care cauta ajutor. In cazul terapiei individuale, cel care are simptomul cere ajutor pentru rezolvarea lui. Se intampla insa adesea ca un membru al familiei sa prezinte un simptom, care sa-i afecteze pe un altul si un alt membru sa fie cel care invoca simptomul si cere ajutor.
Cercul vicios
Modul in care membrii unei familii interactioneaza din primele clipe in care intra in cabinetul psihoterapeutului poate duce la identificarea problemelor care au dus la aparitia simptomului.
Pierderea unui membru al familiei sau intrarea in adolescenta a altuia sunt momente in care o familie are nevoie cel mai mult de terapie pentru a comunica mai bine si pentru a depasi criza.
In absenta terapiei, familia este prinsa intr-un cerc vicios. Daca familia nu adopta nicio schimbare, simptomele se vor acutiza.
Copiii beneficiaza cel mai mult de sedintele de , deoarece acest mediu sigur le permite sa discute probleme pe care poate ca nu le-ar fi putut ridica acasa.
Dependenta de droguri si alcool poate fi deasemenea tratata cu mai mult succes in familie, decat prin terapie individuala. Sustinerea celor apropiati are o valoare inestimabila in recuperarea dupa o dependenta.
Rolul terapeutului
Terapeutul are rolul de moderator intre membrii familiei. El poate ajuta la inlocuirea modelelor comportamentale vechi cu cai de comunicare noi care sa nu mai permita repetarea acelorasi greseli.
In functie de gravitatea problemei, aceasta poate fi rezolvata in numai patru sau cinci sedinte sau poate necesita terapie pe termen lung, chiar depasind 20 de sedinte.
Un terapeut bun isi va concentra eforturile in identificarea si rezolvarea problemei in ansamblu, fara sa indice o singura cauza. Familiile care participa la terapie sunt sfatuite sa nu faca conexiuni cauza-efect, deoarece acestea ar putea fi considerate incercari de a pasa vina, lucru ce nu are efecte terapeutice.
Disparitia simptomului care a determinat apelul la ajutor al intregii familii este adesea modul cel mai simplu de a observa ameliorarea situatiei. Comunicarea mai buna intre membrii familiei ii poate ajuta pe viitor sa depaseasca singuri aceste probleme, chiar fara ajutorul terapiei.
