Povesti

#povesti acasa.ro #povesti de craciun #copilarie #craciun #povesti

Povesti pe Acasa.ro: Legenda pomului de Craciun

 

Intr-o noapte rece de iarna doi copilasi stateau, ingramaditi unul langa celalalt, in fata focului. Dintr-o data, in puterea noptii cand doar linistea era cu ei, s-a auzit o bataie timida in usa, iar unul dintre copii a fugit sa o deschida.

Acolo, dincolo de usa caminului lor calduros, afara in gerul noptii in fata usii lor statea un copilas descult, imbracat cu haine vechi, rupte si subtiri... ii intra vantul prin toate gaurile hainelor zdrentaroase. Tremura de frig, cu piciorusele-i inrosite de zapada si intrebandu-i pe cei doi copii daca ar putea sa intre si el la caldura ca sa se incalzeasca.

Cei doi copii erau inlemniti de imaginea pe care o aveau inaintea ochilor. Atunci, cu vocile tremurande, l-au invitat pe baietel in casa. “Ar trebui sa stai in locul nostru langa foc. Haide, intra!” i-au spus cei doi copilasi.

Copilasii l-au dus pe micul strain in locul lor comod si calduros, iar mai apoi si-au impartit cina cu el. Dupa ce s-a incalzit bine, copii i-au cedat patul lor , iar ei au dormit pe o banca de lemn, tare si rece.

Pe cand noaptea era in putere, iar stele decorau frumos cerul cei doi copilasi au fost treziti de o muzica dulce, de parca un cor de ingeri le-ar fi cantat. Si chiar asa era. Cand s-au uitat pe fereastra au vazut o ceata de copii, imbrcati toti in straie lucitoare de sarbatoare, care se apropiau de casa. Toti membrii corului angelic cantau la harpe de aur si umpleau, in jurul lor, aerul de cantec, bucurie si pace.


 

Dintr-o data, copilul strain a aparut inaintea corului. Nu-i mai era nici frig, nici foame si nici hainele nu-i mai erau zdrentaroase, rupte si murdare.Acum era imbracat in lumina, hainele-i erau vesmantul Sfant.

Cu o voce calda si blanda, acesta le-a spus: “Mi-a fost frig, iar voi m-ati primit in caminul vostru. Mi-a fost foame, iar voi m-ati hranit. Eram obosit, infrigurat si ostenit, iar voi mi-ati oferit patul vostru ca sa ma pot odihni. Eu sunt Hristos, copilul, si umblu prin lume ca sa aduc pace si fericire tuturor copiilor. Asa cum mi-ati dat voi mie, asa o sa va dau si eu voua. Fie ca in fiecare an acest copac sa va dea cele mai frumoase si de pret fructe. Ca an de an, sa va adunati de ziua mea sub el cu oamenii pe care ii iubiti si cei care va iubesc. Fie ca de fiecare data cand acest brad va fi impodobit, sufletele voastre sa fie si ele impodobite cu speranta, bucurie, pace si fericire.”

Zicand acestea, Iisus Hristos a rupt o ramura si brad si pus-o in pamantul de langa usa casei, cum s-a plantat ramura Acesta a disparut. Cat ai clipi din ochi, ramura s-a transformat intr-un brad inalt, vanjos si falnic. De-atunci, an de an, bradul copiilor ii asteapta pe acestia sa il impodobeasca si sa se reuneasca cu familia, sub el, in prag de sarbatoare.

Poveste Originala: The legend of the Christmas tree de Lucy Wheelock

Traducere si adaptare: Miruna Moldoveanu

 

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Sfatul expertului