"Cand eram de varsta ta eram in stare sa fac acest lucru"
Pana la varsta de 6 ani, mama si tatal sunt pentru copil un soi de zei pentru ca par sa stie totul. Ei il ajuta sa isi formeze atitudinea fata de lume si fata de el insisi. Anumite fraze par sa sugereze o concurenta intre parinti si copil:
"N-ai sa reusesti! Orice ai face, tot eu vor face mai bine acest lucru!" obisnuiesc sa le spuna parintii odraslelor lor. Sunt sanse ca acesti copii care cresc auzind astfel de fraze sa se ambitioneze continuu sa le arate parintilor cat de buni sunt. Problema este ca toate eforturile pe care copiii le vor depune vor avea ca scop impresionarea familiei si nu vor urmari "cresterea" lor prin cunoastere. Atunci cand vor deveni adulti nu vor fi aproape niciodata fericiti cu ceea ce obtin. Fericirea lor va depinde de aprobarea celorlalti.
"Esti maimutica mamei. Purcelusul meu drag"
In momentul in care il alinti astfel pe copil nu faci decat sa il dezumanizezi, transformandu-l intr-un obiect sau, si mai rau, intr-un animalut cu care poti face ce vrei. In primii ani, copiii vor interpreta literal aceste cuvinte. Prin urmare, trebuie sa te gandesti cu atentie atunci cand vorbesti cu cel mic. E mult mai bine sa-i folosesti numele real atunci cand i te adresezi decat sa folosesti porecle "simpatice". Numele real reprezinta cartea sa de vizita, modul in care se prezinta in lume si felul in care va fi perceput ca indivit.
"Colegul tau a fost mai bun la test"
Cei mai multi dintre parinti spun acest lucru cu cele mai bune intentii. Numai ca o astfel de apreciere ii poate traumatiza pe cei mici. Acestia vor creste urandu-si colegul sau colega mai buna decat ei, adica acea persoana cu care au fost comparati. Asa cum niciunui adult nu ii place sa fie pus in balanta cu altul, nici copiii nu agreeaza acest gen de comportament din partea parintilor.
"Daca mai faci asta o data, n-am sa te mai iubesc"
Acest gen de exprimari ii determina pe copii sa se straduiasca sa faca totul bine si sa se teama de cea mai mica gresala. Se vor stradui sa ghiceasca ceea ce isi doresc parintii de la el, punandu-se in pielea lor. Astfel, ei renunta la a mai fi copii si devin asemenea oamenilor mari, incarcati de griji. Chiar si cand vor deveni adulti se vor pune pe ei pe locul al doilea.
"Ma faci sa-mi fie rusine cu tine"
Copiii care aud in mod constant de la parintii lor fraze de genul "Ma faci sa-mi fie rusine cu tine" tind sa dezvolte o dorinta puternica de a arata ceea ce ei cred ca este cu adevarat bun la o persoana, fara insa sa aiba trasate niste linii directoare in acest sens. Atunci cand nu primesc niciun fel de atentie pozitiva, e posibil sa devina introvertiti, sa caute sa se ascunda. Ei vor trai cu impresia ca sunt acel "cineva" care ii face de ras parintii.
"Daca nu esti cuminte te dam la tigani"
Probabil ca genul acesta de expresie ti-l amintesti clar din copilaria ta. Asa cum tu iti imaginai ca nu corespunzi exigentelor parintilor tai, asa se simte si copilul tau evaluat atunci cand ii adresezi o astfel de fraza. E ca si cum i-ai cere sa nu fie el insusi, ci sa se comporte doar asa cum vrei tu ca sa fie pe placul tau, sa primeasca aprobarea ta. Acest copil va creste fara sa constientizeze ceea ce el insusi isi doreste de fapt de la viata si va avea nevoie mereu se sprijin, de cineva care sa gandeasca in locul lui.
"Nu vreau sa te mai vad sau sa te aud"
Acest lucru se traduce ca: "Mi-ai distrus viata mea, vreau sa dispari. Nu vreau sa mai existi". In mod normal, o astfel de adresare ii va insufla copilului un sentiment profund de vinovatie. Va ajunge sa creada ca el este motivul pentru care parintii sai sunt nefericiti.
