Cu toate acestea, foarte putine studii “masoara” si impactul devastator pe care il manifesta divorturilor asupra sanatatii mentale si emotionale asupra copiilor.
Potrivit psihologului Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI), in spete de divort, de cele mai multe ori, copilul pica la mijloc si este cel care sufera cel mai mult. Profunzimea impactului depinde de mai multi factori: varsta, nivelul de intelegere si maturitate, alte persoane care pot fi implicate, motivul divortului, modul in care gestioneaza parintii, reactiile acestora unul fata de altul sau fata de copil etc.
“In momentul in care doi adulti decid sa divorteze, este foarte important cum gestioneaza despartirea. Lucru valabil atat pentru propria lor liniste sufleteasca, cat si pentru echilibrul psiho-emotional al copilului. Si pot exista (cel putin) doua scenarii: (1) Unul in care copilul este afectat de divortul celor doi si (2) altul, in care impactul divortului este foarte mic asupra copilului. Una dintre situatiile in care copilul este afectat puternic este atunci cand pica la mijloc, victima, in razboiul parintilor. Atunci cand acestia incheie relatia cu focuri de artificii, cu certuri, amenintari, santaj emotional etc., copilul poate fi marcat puternic. Acesta poate trage concluzia ca este de vina, ori ca va fi respins de catre un parinte daca „se aliaza” cu celalalt. Se va simti vinovat de fiecare data cand va vorbi cu unul dintre parinti, in lipsa celuilalt. Ba mai mult, poate simti teama si vina daca isi va manifesta propria opinie, care ar putea fi diferita de a unuia dintre parinti”, explica psihologul Andra Tanasescu.
Mai mult decat atat, specialistul afirma ca, printr-un astfel de model, copilul invata o lectie gresita despre gestionarea emotiilor, a conflictelor, a durerii si va ajunge in relatii toxice ca si adult. Stima de sine, increderea, imaginea de sine pot suferi distorsiuni mari iar anxietatea, atacurile de panica sau chiar depresia pot sa apara. In timp, poate sa manifeste tulburari de comportament, de somn, agresivitate, scaderea rezultatelor scolare, tendinta de izolare sociala, atasamente nesanatoase fata persoane si dependenta de substante.
Cum putem preveni toate aceste lucruri? Incepem prin a ne gestiona pe noi.
“Ca adulti, este nevoie sa ne gestionam intai propriile ganduri, emotii si comportamente. In general, in cazul oricarei despartiri, procesul este dureros, greoi si ne face sa scoatem orgoliul ca si scut de protectie. Acest mic-mare monstrulet este cel mai puternic inamic al nostru. Ne face sa ne manifestam furia si durerea in moduri care pot rani. Inainte de a actiona, intreaba-te: Ce este dincolo de ego-ul ranit? Cum ai reactiona, daca privesti dincolo de orgoliul? Ce reactii si actiuni isi pierd rostul? Odata ce ti-ai raspuns la aceste intrebari, pune in aplicare!”, explica psihologul Andra Tanasescu.
De altfel, specialistul ne propune 4 modalitati prin care putem gestiona aceste moment critice.
1. Gestioneaza-ti propria durere si opreste-te din a-i mai provoca si celuilalt!
“Amandoi suferiti, intr-un fel sau altul. Unii mascheaza suferinta cu o falsa putere, in timp ce altii o manifesta foarte vizibil. Indiferent de metoda, fiecare simtim durere atunci cand ne despartim de o persoana care candva a insemnat ceva pentru noi. Cu totii iesim complet din zona de confort, din obisnuinte, familiar, odata cu incheierea unei relatii. Ce rost mai are sa punem paie pe foc, odata ce oricum s-a incheiat? Mai bine, sa dam timpului timp si sa ne ocupam de propria vindecare. Care, ca sa fie pe bune, inseamna intai sa ne acceptam propria durere, ca sa ne putem vindeca. In felul acesta, copilul intelege ca este ceva natural sa fii trist si sa iti manifesti emotiile, ca sa poti fi echilibrat si fericit”, declara psihologul.
2. Discuta deschis cu partenerul
“Pentru a putea incheia totul, spune tot ce a ramas nespus. Nu cu scopul de a reface ce a fost, ci de a va da amandurora sansa sa va vindecati in totalitate, odata ce totul se incheie. Si asta sa o faceti cu compasiune, empatie si rabdare. Sa va ascultati dincolo de orgoliu, dincolo de masti si de roluri. Purtati o discutie de la inima la inima, sinceri si deschisi. In felul acesta, copilul are un model despre cum poate sa isi gestioneze el/ea propriile situatii similare, pe care le va trai ca adult”, spune specialistul.
3. Explicati-i copilului ce se intampla
“Copilul are nevoie sa inteleaga cateva lucruri pentru ca impactul sa fie cat mai mic. Ramaneti parintii lui si il/o iubiti indiferent de ce se intampla intre voi (parintii). Nu este nevoie sa aleaga o „tabara”. Iubirea voastra fata de el nu este conditionata de relatia dintre voi, ca si adulti. Are dreptul si spatiul sa manifeste ceea ce simte si crede despre aceasta situatie. Este in regula sa planga si sa fie trist! Vor avea loc schimbari in viata lui/ei si este nevoie sa stie care vor fi acestea. Daca nu intelege ceva, sunteti acolo sa ii explicati, atunci cand se simte pierdut sau confuz. Poate oricand sa vorbeasca despre ceea ce simte”, este de parere Andra Tanasescu.
4. Vorbiti cu cineva despre asta
“Fie ca este un/o prieten/a, cineva din familie sau un terapeut, vorbiti despre ceea ce simtiti. Daca nu va simtiti confortabil sa faceti asta, atunci scrieti intr-un jurnal. Iar, atunci cand simtiti ca va cuprinde furia, folositi aceasta energie – faceti curat, scrieti, dansati, plantati flori, etc. Energia furiei este puternica si, daca tot apare, in loc sa punem paie pe foc, mai bine o folosim constructiv si rezolvam doua lucruri deodata – facem ceva constructiv si ne eliberam in proces”, conchide psihologul Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI).
